Glutationul este cel mai abundent antioxidant intracelular, iar malondialdehida (MDA) este un end-produs al peroxidării lipidice. Alterările oxidative presupun un dezechilibru între activitatea radicalilor liberi de oxigen şi mecanismele de apărare antioxidative de la nivel celular.
Dacă pentru diagnostic şi prognostic în DZ se folosesc ca markeri în afara glicemiei fructosamina şi hemoglobina glicată (HbA1c), pentru analiza riscului oxidativ s-a propus măsurarea unor biomarkeri: malondialdehida (MDA), hidroperoxizii lipidici şi lipoperoxizii (care sunt de obicei crescuţi la diabetici- Martín-Gallán P, Carrascosa A, et al, 2003). Reacţia cu acid thiobarbituric (thiobarbituric acid reactive substances, TBARS) este cea mai folosită între metodele analitice (Rajdal D, Racek J, Steinerova A, et al, 2005). Deşi reacţia nu este specifică pentru MDA, s-a arătat că majoritatea TBARS îşi are originea în peroxidarea lipidică
Tratamente pentru stresul oxidativ din DZ
Suplimentarea cu antioxidanţi este de mult timp discutată: clasice sunt vitamina E şi C, acidul lipoic. Vitamina E scade peroxidarea lipidelor plasmatice la şobolan cu DZ streptozotocin indus, asociat cu creşterea conţinutului de glutation şi de superoxid dismutaze (Kinalski M, Sledziewski A, 1999). Suplimentarea cu vitamină E contribuie la reducerea dezechilbrului între oxidare/anti-oxidanţi, îmbunătăţind efectele insulinei şi generând un mai bun control al glicemiei (Jain SK, Mc Vie R, et al, 1996; Vannucchi H, Araujo WF , et al, 1999; Sharma A, Kharb S, 2000) Un tratament antioxidant cu vitamină E, C şi N-acetilcisteină la şoarecele diabetic poate păstra funcţia celulelor beta- pancreatice (Kaneto H, Kajimoto Y, et al, 1999). Administrarea unor molecule care să inhibe formarea AGE cum ar fi aminoguanidina şi beta- resorcyclen aminoguanidina reduc formarea de AGE, inhibă formarea de malondialdehidă în eritrocitele incubate cu peroxid de hidrogen (Lisfi D, Jore D, Bonnefont-Rousselot D, et al, 1997; Jakus V, Hrnciarova M, et al, 1999; Youssef S, Nguyen DT, et al, 1999). Nu în ultimul rând trebuie considerat tratamentul hiperglicemiei cu insulină sau derivaţi de sulfoniluree care scad stresul oxidativ la pacientele diabetice: metforminul ameliorează activităţile antioxidante eritrocitare (Cu, Zn-SOD, GSH-Px) (Faure P, Rossini E,, 1999). Thiazolidinedionele au şi ele proprietăţi antioxidante, troglitazona înhibă oxidarea LDL Cu2+-indusă şi subsecvent up-take-ul şi degradarea acestor LDL de către macrofage (Crawford RS, Mudaliar SR, et al, 1999) Rakeshwar SG, Jing P, Donald D, Ugra SS (2006) au dovedit că diabetul inhibă diferenţierea şi activarea Rac 1 induse de acidul retinoic pe un model de diabet experimental la şobolan in vivo, folosind streptozotocin şi că administrarea de acid retinoic poate folosi împotriva complicaţiilor induse de DZ asupra sistemului nervos central. Acidul retinoic este un retinoid fiziologic activ sintetizat din vitamina A, ce reglează diferenţierea neuronală în timpul dezvoltării embrionare, necesar menţinerii plasticităţii neuronilor diferenţiaţi. Autorii mai sus menţionaţi au dovedit mai multe efecte dăunătoare ale stressului oxidativ indus de hiperglicemie asupra markerilor neuronali
- – induce apoptoza în neuronii cortexului cerebral în dezvoltare la embrionii de şobolan de la vârsta de 16 zile
- – inhibă diferenţierea neuronilor corticali indusă de acidul retinoic
- – inhibă activarea Rac 1, proteina G cu greutate moleculară mică, indusă de acidul retinoic
Prin adăugare de acid retinoic în concentraţii fiziologice (300nmol/l) s-a redus efectul stressului oxidativ indus de hiperglicemie şi s- a crescut suportul antioxidant al sistemului de apărare.
Concluzii.
- – Posibilele surse ale stressului oxidativ din DZ includ creşterea producţiei de specii de radicali de oxigen, în special din procesele de glicare sau lipoxidare şi scăderea sistemului de apărare anti-oxidare enzimatic sau non- enzimatic.
- – Imbunătăţirea controlului glicemiei cu mai multe luni preconcepţional scade rata embriopatiei diabetice, a complicaţiilor metabolice materne şi ale nou născutului
- – Prevenirea formării de AGE (avanced glication end products, sau produşi terminali de glicare) în perioada preconcepţională cu derivaţi de aminoguanidină poate întârzia dezvoltarea complicaţiilor diabetului (renale, oculare, cardiace, vasculare, nervoase)
- – In afara clasicelor antioxidante (vitaminele E, C, carotenoidelor), administrarea de oligoelemente (mangan, zinc, seleniu), de acid folic previne embriopatia diabetică
- – Administrarea preconcepţională de antidiabetice orale cu activitate antioxidantă la DZ tip 2 poate preveni stresul oxidativ asupra ovocitelor
Cuvinte cheie: diabet zaharat, diabet gestaţional, naştere, stres oxidativ
Despre diabet 