VDR – VITAMIN D RECEPTOR

Posted on March 15, 2012

0


Raspunsul imunitar innascut este prima linie de aparare a corpului impotriva agentilor patogeni. Situat in nucleu la o varietate de celule, VDR joaca un rol crucial, de multe ori sub-apreciat, in raspunsul imun innascut. Atunci când functioneaza in mod corespunzator, VDR transcrie mii de gene (in special MTSS1), inclusiv cele pentru proteinele cunoscute sub numele peptide antimicrobiene – antibioticele organismului de spectru larg produse natural. Ele au o importanta cruciala atât pentru prevenirea cât si pentru eliminare infectiei.

VDR (receptorii din nucleul celulelor umane care se ocupa cu vitamina D).
Acesta este esenta sistemului imunitar, transcrie mii de gene. Bacteriile au invatat sa blocheze acest receptor pentru supravietiuirea si inmultirea lor. Acesti receptori se gasesc si in timus.

 

VDR este respnsabil de exprimarea TLR2,TLR4, familiei cathelicidin de peptide antimicrobiene gasite in primul rând in celule ale sistemului imunitar si transcrise de catre VDR, anti peptide microbiene si beta-Defensins.

-receptorul TLR2 este exprimat pe suprafata celulelor si recunoaste anumite substante indigene sau straine si trece pe semnale corespunzatoare pentru celule si sistem nervos. Este sensibil la alte proteine bacteriene Lipo. Când TLR2 e activat permite sistemului imunitar sa recunoasca bacterii gram-pozitive, inclusiv Staphylococcus aureus, Chlamydia pneumoniae si Mycoplasma pneumoniae.

-TLR4 este receptorul sensibil la lipopolysaccharide, markerul tipic bacterian.

-beta-Defensins sunt eentiale pentru modul in care intestinele, sistemul imunitar in intestin, mânuieste flora si agentii patogeni care apar in intestin. Beta-Defensin si Alfa-Defensin sunt foarte active acolo.

-Cathelicidin peptide antimicrobiene de obicei tind sa fie mai active in fagocite, ataca lipopolysaccharidele din bacteriile gram-negativ.

-reglementeaza gena TACO, asociata cu o micro-bacteria de supravetiuire a tuberculozei intrafagocitic – cu alte cuvinte, modul in care bacteria micro-tuberculoza, atunci când a invadat celula, reuseste sa supravietuiasca fagocitozei. VDR reglementeaza gena Taco.

-VDR leaga interleukina 2 promotor, si prin urmare, transcrie interleukina 2, o alta citokina cheie imunitara.

-De asemenea, promoveaza transcrierea receptorilor de insulina. Acesta transcrie ADN-ul in ARN, astfel incât receptorii de insulina pot fi realizati.

-Interactioneaza cu cofactorii SRC1 si SRC3, SRC=steroid receptor cofactors care sunt inhibate de P65, care este jumatate din kappaB factorului nuclear. Din nou, sistemul imunitar. De asemenea este asociat cu granulocite-macrofage factor de stimulare, o alta functie esentiala a sistemului imunitar.

Se reglementeaza TGF-beta de semnalizare, si coactivators DRIP (D Receptor Protein Interactive), toate din care reglementeaza diferentierea celulelor, si apoptoza.

Toate celulele nucleate au VDR in ele. Se crede ca activarea receptorului de estrogen beta, impreuna cu alti cofactori, cauzeaza expresia VDR. La rândul sau, VDR expima receptori estrogeni. Deci exista o atenta relatie In-Yang care trebuie sa fie mentinuta.

Celulele, care ne intereseaza cel mai mult sunt celulele fagocitare – monocite, macrofage si limfocitele, deoarece in aceste celule sistemul imunitar innascut este suprimat de catre microbiota.

In partea de sus avem VDR, PPAR-gamma, PPAR-alfa, receptorul glucocorticoid (GCR), receptorul mineralocorticoid (CCM), receptorul progesteron (PR), alfa tiroidian (AT) si beta tiroidian (BT).

Sistemul imunitar este, in orice caz, strâns legat de metabolismul lipidic, metabolismul colesterolului (PPARg)
SURSA

 

Tagged:
Posted in: vitamina D