Intoleranţele alimentare

Posted on March 2, 2012

0


 

Antony J. Haynes este un nutriţionist englez, directorul Clinicii de Nutriţie din Londra, care este foarte cunoscut pentru cartea „Factorul insulină”. În  „Biblia intoleranţelor alimentare” a realizat un plan nutriţional care ajută la indentificarea şi evitarea  intoleranţelor alimentare. Capitolele cărţii ne ajută să identificăm acele alimente, să aflăm cauza acelor intoleranţe, să le eliminăm, ne spune ce teste de laborator sunt necesare  şi indrumă cititorii ce suplimente alimentare sunt adecvate nevoilor fiecăruia.

 Nutriţionistul ne atenţionează încă din primele pagini ale cărţii că aceste intoleranţe alimentare au o acţiune străveche. De mii de ani a fost înţeles faptul că alimentele pot provoca simptome adverse. „Hrana unui om este otrava altuia”, spunea Herodot, iar Hipocrate identificase că tulburările stomacale şi urticaria pot fi cauzate de consumul de lapte. Nu numai intoleranţa alimentară contează, ci şi mediul şi organismul. L. Pasteur spunea „contează gazda” (adică mediul, organismul) „şi nu germenele” (parazitul, microbul, virusul).

 Din paginile cărţii aflăm o listă a „suspecţilor de serviciu” care pot da intoleranţă alimentară: mere; vânătă; orz; nuci de Brazilia; broccoli; anocard; conopidă; chili;  ciocolată; citrice; nuci de cola; porumb; produse din lapte de vacă; castraveţi; grâu arnăut; ouă; fasole verde; miere; fasole roşie; linte; malţ; MSG (E 621); ovăz; mazăre; arahide; carne de porc; cartofi; secară; lapte şi brânză de oaie; soia; ardei gras verde; ardei gras roşu; zahăr; roşii; oţet; grâu; drojdie; ceai; cafea; toate cerealele care conţin gluten; toată familia de solanacee (vânătă, chili, cartofi, ardei verde şi roşu, roşii); toţi aditivii alimentari; toţi conservanţii alimentari; toţi coloranţii artificiali; tutunul.

 Lunga listă a „suspecţilor” este urmată de un top al acestora, ca cel mai des întâlniţi pentru intoleranţa alimentară:

În cazul adulţilor: 1. produse din lapte de vacă; 2. cereale care conţin gluten; 3. soia; 4. zahăr; 5. drojdia.

În cazul copiilor: 1. produse din lapte de vacă; 2. aditivii şi coloranţii alimentari; 3. cereale care conţin gluten; 4. zahăr; 5. drojdie.

Şi ne îndrumă către un chestionar online privind intoleranţele alimentare: www.thefoodintolerancebible.com

Antony J. Haynes explică cititorului ce sunt reacţiile de hipersensibilitate, cele 4 tipuri de reacţii imunitare şi ce teste se pot face pentru depistarea acestora. 1. Testul de puls; 2. Excludere/Provocare cu alimentul suspect; 3. Test cutanat (bun pentru reacţii IgE); 4. Testul Vega; 5. EAV; 6. Kinesiologic; 7. RAST; 8. ELISA IgG; 9. Mediatori chimici din celule albe (ex. Testul FAC). Testul puls este descris cu amănuntul şi poate fi realizat acasa. În anii 1950, Dr. Arthur Coca a descoperit metoda aceasta accidental la soţia sa şi a aplicat-o şi pacienţilor săi dând rezultate foarte bune. A identificat simptomele, medicul a făcut observaţiile necesare, a găsit metode pentru realizarea şi interpretarea testului de puls şi bineînţeles indicaţiile pentru a evita aceste intoleranţe alimentare.

Simptome: dureri de cap recurente; nervozitate; migrenă; stare de ameţeală; dureri la nivelul vezicii biliare; stare de iritare; colită; urticare; hemoroizi; dureri în piept; sângerare nazală; constipaţie; arsuri la stomac; cangrenă; epilepsie; stare de oboseală anormală; sinuzită; angină; stare de depresie; sângerări gastro-intestinale; supraponderabili; subgreutate; ulcer gastric; dureri abdominale; indigestie; nevralgie; hipertensiune; astm; diabet.

În urma stabilirii simptomelor, dr. Arthur Coca a enunţat observaţiile sale.

1. Pacienţii aveau mai mult de un simptom şi toate erau vindecate când ei evitau alimentele care le accelerau pulsul;

2. Simptomele se declanşau când se consumau alimente netolerate;

3. Când se consumau alimentele netolerate, de fiecare dată ritmul cardiac se accelera.

Cartea ne reaminteşte că tindem să obţinem majoritatea caloriilor necesare în fiecare zi din mai puţin de 20 de alimente, deşi există 195.000 de plante comestibile. Consumăm aceleaşi 10 alimente ce includ în special grâu şi produse lactate şi ne pot predispune la o reactivitate imună modificată. Factorii care pot contribui la intoleranţa alimentară sunt: Consumul unui aliment în mod repetat şi în cantitate mare; digestia defectuoasă; microbi agresivi; medicamente; stres; imunitate intestinală scăzută; intestin permeabil.

O mare problemă sunt aditivii alimentari, conservanţii, agenţii de intensificare a culorii şi gustului. Colorantul galben-portocaliu, tartrazina, salicilaţii, pot avea efecte comportamentale asupra copiilor, cum ar fi hiperactivitatea.

Aflăm mai multe teorii despre boala celiacă – cea care susţine lipsa enzimelor digestive corespunzătoare ar determina apariţia acestei afecţiuni şi o altă teorie care susţine că sistemul imunitar percepe o parte din proteina din gluten ca fiind „intrus” şi o atacă. În multe cazuri există o gazdă a altor alimente faţă de care celiacul este intolerant (soia şi laptele) din cauza leziunilor provocate mucoasei intestinale. Enzimele digestive suplimentare atenuează simptomele sensibilităţii la grâu pentru că ele ajută la digestia proteinelor din grâu.

Nutriţionistul englez iniţiază cititorul în noţiuni despre sindromul de intestin permeabil  şi explică legătura dintre intestinul permeabil şi bolile autoimunitare. Aproape întotdeauna ele  sunt asociate cu sindromul de intestin permeabil, iar reversibilitatea acelor afecţiuni poate să depindă în marte parte de vindecarea mucoasei intestinului subţire. Intoleranţa alimentară poate provoca reacţii imunitare necorespunzătoare şi inflamatorii în intestin, care cauzează o creştere a permeabilităţii intestinale. Atunci când consumaţi alimente netolerate, cauzaţi permeabilitate intestinului, explică Antony J. Haynes.

Aflăm cauzele care pot duce la sindromul de intestin permeabil şi legătura acestuia cu funcţionarea îngreunată a ficatului. Cauzele sindromului de intestin permeabil: ● consumul de alimente care cauzează intoleranţă; alcoolul; ● antibioticele, antiinflamatoare nesteroidale; secretare insuficientă de imunoglobulină IgA (apare ca o cauză a suprastresului sau exces de exerciţii fizice); ● consumul în cantităţi mari sau prea des al aceloraşi alimente; ● zahărul. Ficatul este împovărat de intoleranţele alimentare care oferă o sursă suplimentară de toxine. Intestinele joacă un rol major în detoxifiere, fiind  responsabile de 50% cu detoxifierea organismului. Când ficatul se confruntă cu permeabilitate crescută a intestinului, el nu mai funcţionează la nivelul optim pentru o sănătate bună, precizează nutriţionistul englez. Moleculele proteinelor toxice care au trecut din intestin, au trecut şi prin ficat şi apare un cerc al cauzelor si efectelor în organism.

Biblia intoleranţelor alimentare” este o carte complexă si o recomand cititorilor care vor să se iniţieze în tainele intoleranţelor alimentare. In aceste rânduri am adus doar câteva din ideile şi indicaţiile nutriţionistului englez, Antony J. Haynes. Cartea abundă de informaţie intereseantă şi utilă şi n-ar trebui să lipsească din rafturile bibliotecii în aceste vremuri în care alimentaţia şi sănătatea noastră sunt strâns legate, mai mult ca oricând.

 

 

Posted in: nutritie