Rolul florei intestinale în sănătatea organismului

Posted on January 31, 2012

0


Denumirea de floră intestinală, sinonimă cu „microfloră” sau „microbiomul”, cum mai este denumită, presupune totalitatea microorganismelor care trăiesc în mod obişnuit în intestinul nostru. În ciuda numărului imens de celule ale corpului uman, se estimează că avem în intestin de 10 ori mai multe microorganisme decât numărul de celule ale corpului, făcând astfel pe unii cercetători să se refere la acest microcosmos ca la un organ de sine stătător al corpului uman.

Majoritatea microflorei constă în bacterii, al căror număr este estimat la cca 500 de specii.

Relaţia acestor microorganisme cu gazda în care trăiesc este una de tip simbiotic, adică reciproc avantajos, astfel că pe de o parte ele au un mediu prielnic vieţii, dar pe de alta au şi o mulţime de funcţii care asigură sănătatea corpului-gazdă.

Deşi organismul uman poate supravieţui fără floră intestinală, o mulţime de procese metabolice ar fi tulburate în acest caz şi asta deoarece microflora este implicată în apărarea organismului uman prin crearea unei bariere protectoare la nivel digestiv şi prin stimularea sistemului imunitar, de asemenea în procesele de digestie intestinală, de producere şi absorbţie a unor vitamine şi minerale etc.Vom vorbi în cele ce urmează despre compoziţia microflorei intestinale, modul cum se formează, funcţiile pe care le are dar şi disfuncţiile respectiv bolile care pot apărea în urma alterării echilibrului biologic de la nivel intestinal.

Modul de formare al florei intestinale influenţează ulterior procesul de digestie şi acţionează ca factor de protecţie şi predispoziţie faţă de anumite boli digestive şi nu numai.

Se ştie că intestinul unui fetus este steril, aşadar procesul de colonizare a tractului digestiv al nou-născutului începe din momentul naşterii. Aici apare o primă deosebire între copiii născuţi natural şi cei născuţi prin cezariană, primii fiind în situaţia de a achiziţiona mai rapid şi mai direct tulpini bacteriene derivate din intestinul mamei, astfel că s-a constatat că microflora acestora se dezvoltă mai repede. În zilele şi săptămânile consecutive naşterii „achiziţionarea”  de tulpini bacteriene continuă prin contactul direct al nou-născutului cu mama dar şi din mediul înconjurător. Se pare că modul în care se formează flora intestinală influenţează semnificativ tipul de floră care se va regăsi la organismul adult. În acest sens unul dintre beneficiile alăptării la sân este colonizarea mai rapidă a intestinului acestuia cu bifidobacterii, care devin majoritare- un gen foarte important de bacterii în cadrul microbiomului, laptele de mamă conţinând se pare un factor specific de stimulare a dezvoltării acestora; în contrast, la copiii alimentaţi cu diverse formule de lapte praf s-a constatat o compoziţie mult mai diversificată a microflorei, în care procentul de bifidobacterii este mai mic. În timp, după introducerea diversificării în alimentaţie, compoziţia microflorei devine foarte asemănătoare cu cea de la adult.

Funcţiile microflorei sunt după cum spuneam importante şi diverse. De menţionat ar fi funcţia de protecţie împotriva diverselor infecţii cu poarta de intrare digestivă, dar şi modularea sistemului imun pentru a recunoaşte acele microorganisme care sunt patogene; funcţia de digestie a diverselor substraturi nutritive care altminteri s-ar evacua nedigerate, atrăgând şi diverse simptome digestive neplăcute cum sunt balonarea şi flatulenţa; protecţia şi nutriţia celulelor epiteliului digestiv de la nivelul mucoasei intestinale; producţia şi absorbţia unor vitamine (de ex. biotina si vitamina K).
Funcţia activă în cadrul stimulării şi modulării imunităţii începe din primele luni de viaţă, prin stimularea sistemului imun de la nivelul tractului digestiv şi educarea acestuia în sensul de a face diferenţa între speciile de bacterii saprofite (folositoare) şi speciile patogene; acest mecanism de educare a sistemului imun ajută pe de o parte la dezvoltarea promptă de anticorpi faţă de microrganismele patogene iar pe de altă parte previne dezvoltarea de anticorpi împotriva unor celule sau substanţe care sunt folositoare organismului, mecanisme patogene care stau la baza bolilor intestinale autoimune respectiv a diverselor alergii alimentare. Astfel, studiile asupra florei intestinale a copiilor care dezvoltă alergii au constatat o concentraţie redusă în specii de Bifidobacterii şi Bacteroides, aceştia prezentând o concentraţie mai mare în organisme patogene din categoria Clostridiilor şi Stafilococus aureus. Acelaşi mecanism ar putea fi responsabil şi de aparţia bolilor inflamatorii intestinale precum boala Crohn, în cazul căreia există un răspuns aberant al sistemului imun împotriva unor antigene de la nivelul tractului digestiv.

Funcţia de digestie a carbohidratilor se referă la procesele de fermentaţie a unor substanţe precum amidonul, diverse tipuri de fibre vegetale şi oligozaharidele; acestea reprezintă un substrat energetic atât prin absorbţia lor, cât şi un mecanism de hrănire a celulelor epiteliului intestinal. Pe de altă parte, aceste procese de fermentaţie sunt implicate în absorbţia unor minerale esenţiale precum fierul, calciul şi magneziul, dar şi a unor lipide şi vitamine liposolubile precum vitamina K, esenţială pentru funcţia de coagulare a sângelui.

În lipsa digestiei eficiente, fermentaţia carbohidraţilor induce formarea excesivă de gaze care induc fenomene de balonări, disconfort abdominal difuz, flatulenţă, scaune neformate etc.

Prin producerea de acid lactic şi diferiţi acizi graşi pH-ul intestinal scade, lucru care previne proliferarea unor tulpini de bacterii patogene stimulând în schimb pe cele benefice; un alt posibil rol al scăderii pH-ului ar fi în stimularea excreţiei substanţelor carcinogene.
Funcţia metabolică se referă la sinteza unor vitamine precum biotina, vitamina K şi folaţii dar şi la absorbţia mineralelor importante precum calciul, fierul şi magneziul. Un alt rol important in curs de evaluare este metabolizarea diverselor substante aşa-zis „carcinogene”, precum aminele heterociclice, care par a fi implicate în etiologia cancerului colo-rectal dar şi de sân sau de prostată.

Tulburarea echilibrului florei intestinale poate rezulta din cauze diverse, dar una din situaţiile cele mai frecvente este consumul de antibiotice. Acestea distrug în general atât bacteriile patogene cât şi pe cele benefice, rezultând într-o tulburare a florei intestinale cu consecinţe clinice mai mult sau mai puţin evidente, în funcţie de tipul antibioticului, doza şi perioada de administrare. O primă consecinţă poate fi la nivelul digestiei carbohidraţilor, rezultând în scaune diareice, borborisme, flatulenţă sau dureri abdominale. O consecinţă ceva mai tardivă poate fi colonizarea tractului digestiv cu alte microorganisme care până atunci fuseseră ţinute sub control, precum diverse specii de ciuperci care pot da micoze digestive sau clostridiile care pot da o complicaţie de temut – colita pseudomembranoasă –o boală care nedepistată la timp poate provoca chiar şi decesul. În situaţiile în care suntem totuşi nevoiţi să luăm antibiotice, prevenirea complicaţiilor se poate face asociind preparate din categoria probioticelor şi prebioticelor.

Probioticele sunt preparate care conţin diverse tulpini de bacterii care fac parte din categoria celor benefice şi necesare echilibrului microflorei intestinale. Odată ajunse in intestin, acestea se multiplică şi refac echilibrul natural al florei intestinale; de obicei se recomandă administrarea lor pe toată durata tratamentului cu antibiotice şi câteva zile după.

Prebioticele sunt preparate al căror rol este acela de a stimula selectiv înmulţirea acelor tulpini bacteriene necesare echilibrului microflorei intestinale; acestea sunt recomandate, ca şi probioticele, în situaţiile de tratamente antibiotice mai îndelungate dar şi în diversele situaţii în care se presupune un dezechilibru al florei intestinale, aşa cum se întâmplă în sindromul de intestin iritabil, de exemplu.

În concluzie, rolul florei intestinale în economia organismului este complex şi incomplet cunoscut; tulburările secundare dezechilibrului florei intestinale sunt probabil mai frecvente decât se crede dar deseori ignorate. Subiectul este probabil să devină mai studiat şi dezbătut în anii care vin, de aceea aşteptările de la acest domeniu de mare interes pentru gastroenterologi şi nu numai, sunt foarte mari.

Dr Eugen Crăciun

 Sursa: http://www.pharmafood.ro/

 

Posted in: nutritie