Cauzele diabetului de tip 1

Posted on November 1, 2010

0



Diabetul de tip 1 apare prin distrugerea in totalitate (initial mai poate persista un timp o mica parte) a celulelor speciale din pancreas care secreta insulina. Aceste celule sunt numite celule beta pancreatice.

Cine distruge celulele beta pancreatice? Celulele beta pancreatice sunt omorate de niste celule numite limfocite T citotoxice. Este absolut normal ca limfocitele T citotoxice sa existe in organismul nostru si indeplinesc aici rolul de a ne apara de infectii, adica fac parte din sistemul imunitar. Ceva se intampla si brusc aceste celule uita ca celulele beta pancreatice sunt ale noastre si trebuie aparate de inamici si din contra, devin ferm convinse ca ele sunt de fapt un invadator al organismului, o bacterie ucigasa si din celule ce trebuie aparate devin astfel cel mai important dusman. Exista si niste anticorpi indreptati impotriva celulelor beta, (anticorpi antiinsulari, anti-GAD), dar s-a dovedit clar in prezent ca ei nu le fac absolut nimic acestora, ci sunt pur si simplu un “martor inocent” al luptei care se da intre celulele T citotoxice si noul lor inamic, celula beta pancreatica.

De ce ajung celulele T citotoxice sa creada ca celulele beta pancreatice sunt inamicul public nr. 1? In primul rand exista o susceptibilitate, o tendinta mostenita de la parinti, bunici, strabunici si strastrabunici de a “lua teapa”, a fi pacaliti irecuperabil de acel ceva care zapaceste celulele T citotoxice in asa masura incat sa creada ca ceva propriu organismului este de fapt strain si rau.

Riscul pentru o persoana de a face diabet de tip 1 in toata viata este de 0,4% in populatia generala (din 1000 nou-nascuti “doar” 4 vor face boala in toata viata lor), insa creste la 6% (de 15 ori mai mult ca in populatia generala) daca exista in familie o ruda de gradul 1 care face la un moment dat diabet de tip 1. Cel mai mare risc de a face diabet de tip 1 il are fratele/sora geaman(a) al unui pacient cu diabet de tip 1, daca au fost gemeni de tip monozigot (s-au format din aceasi celula ou, au trait in aceasi camaruta in burtica si au supt la aceeasi placenta) si acest risc este de 50-70%. Tot e bine ca nu este 100%! Dar de ce nu este 100%? Pentru ca factorul mostenit nu este singurul care duce la aparitia bolii. Nu este suficient ca celulele T citotoxice sa fi “pacalibile”, trebuie sa vina acel ceva sa le pacaleasca si culmea e ca uneori se mai si “prind” de farsa si scapam ca “prin urechile acului”.

Cine pacaleste celulele T citotoxice? Daca as sti cu siguranta v-as spune si voua si as lua si premiul Nobel. Asa ca o sa dau un raspuns evaziv: FACTORI DE MEDIU. Si din acest moment incepem sa ne dam cu presupusul….Totusi exista si un sambure de adevar. Ganditiva ca in ultimii 100 de ani diabetul de tip 1 a crescut ca pondere astronomic, in conditiile in care baza genetica, materialul care se mosteneste nu s-a schimbat semnificativ (este nevoie de mii de ani pentru astfel de modificari genetice). Ceea ce s-a modificat la fel de “astronomic” sunt FACTORII DE MEDIU. Plauzibil.

Care sunt factorii de mediu ce corup celulele T citotoxice sa distruga celulele beta pancreatice? Geau de spus cu siguranta pentru ca intre momentul in care actioneaza ei si aparitia simptomelor de boala trece mult timp, chiar ani de zile si e usor sa te pacalesti. Totusi nu suntem nici noi asa de neajutorati si incet, incet am vazut ca sunt cateva lucruri care se tot repeta la cei care fac diabet de tip 1, si anume: infectii virale, factori alimentari si nutritionali, nitriti, nitrati, nitrozamine, etc. Sa le luam la rand si poate reusim sa intelegem cate ceva…

Factorii virali, cum ar fi Enterovirusurile (mai ales unul numit Coxsackie B4, care s-a gasit in pancresul unor pacienti ce au murit de diabet tip 1), virusul rubeolic (da sindromul de rubeola congenitala daca face gravida rubeola si astfel poate apare diabet de tip 1 – vaccinul antirubeolic minimizeaza astazi aceasta problema), citomegalovirusul si inca vreo 5 mai putin importanti (credem noi!) pot fi o posibila explicatie. Atentie! Nu trebuie facuta confuzia intre cauza aparitiei bolii (adica ceea ce determina celulele T citotoxice sa omoare celulele beta pancreatice) si cauza aparitiei bruste a simtomelor de diabet (declansarea bolii clinice, evidenta cu ochiul liber). Astfel, daca te imbolnavesti de diaree sau varicela sa zicem si dupa 1-2 saptamani “faci” diabet de tip 1 inseamna ca acum 5 ani ceva “misterios” a pacalit celulele T citotoxice sa omoare celulele beta pancreatice, a urmat un razboi crunt “pe viata si pe moarte” intre acestea, in ultima vreme majoritatea bataliilor le-a castigat celula T citotoxica, armata celulelor beta pancreatice fiind rarita substantial (au mai ramas vreo 10%) si acum, “colac peste pupaza” vine o calamitate naturala (infectia), care pur si simplu este mult prea mult de suportat pentru bietele celule pancreatice ramase si urmeaza capitularea, pierderea razboiului si aparitia semnelor clinice ale bolii. Este evident ca nu din cauza infectiei “de acum” ai facut diabet de tip 1, ci din cauza a ceva ce a actionat acum cativa ani si poate acum nici nu mai e. Daca nu era infectia “de acum” sa precipite lucrurile ar fi aparut peste o luna sa zicem o sperietura grozava sau o suparare mare, care daca e urmata apoi de aparitia diabetului de tip 1, ne poate face sa credem complet eronat ca din cauza sperieturii sau supararii am facut diabetul de tip 1. Daca nu aparea nici sperietura, nici supararea diabetul ar fi devenit manifest clinic (la vedere) poate dupa 6 luni sau 1 an si uneori la 1-2 zile dupa ce o pisica neagra ne-a trecut calea, ceea ce ii determina pe respectivii sa creada ca pisica neagra este cauza diabetului de tip 1 pe care l-au facut evident imediat dupa nefericitul eveniment.

Laptele de vaca consumat in primele luni de viata a fost asociat (s-au facut studii pe oameni si e chiar “pe bune”) cu o rata mai mare de aparitie a diabetului de tip 1. Unii cercetatori spun ca proteinele in cantitate mai mare in dieta bebelusilor este factorul de risc si cei care primesc lapte de vaca au avut in general o cantitate mai mare de proteine in dieta decat cei alimentati natural. Totul este foarte controversat, cu argumente pro si contra din care trebuie sa retinem ca alimentatia naturala timp de 6 luni este este aur curat pentru bebelusi (“ieftin si bun” – previne multe alte boli la copil si apoi la adult) si ne scuteste de procese de constiinta.

Carenta, lipsa vitaminei D a fost asociata cu un risc mai mare de a face diabet de tip 1. In studiul EURODIAB in care a participat si tara noastra, administrarea de suplimente de vitamina D la copii a dus la o rata mai mica de aparitie a diabetului de tip 1 in perioada cat au fost ei urmariti. Vitamina D este buna si pentru prevenirea rahitismului, dar nu poti sa o dai oricat pentru ca da intoxicatie cu vitamina D, care e grava.

Rolul nitratilor, nitritilor si nitrozaminelor in aparitia diabetului de tip 1 este de mare interes in prezent. Un exemplu de nitrozamina este substanta numita Streptozotocin, care este folosita pentru a induce aparitia la un soricel (si la oameni, dar nu se mai da acum ca se stie!) a diabetului de tip 1 (apare “instant si sigur”). Evident ca nu mancam streptozotocin, dar mancam salam si alte alimente cu nitriti si nitrati, care in burta, in intestinul gros sunt transformate in nitrozamine si nitrozamide. Nitrati sunt si in apa de la robinet si dupa ce o bem se transforma in nitrozamine in burta, se absorb cu alimentele si de aici probleme…Ipoteza a fost confirmata pana acum prin urmarirea unor oameni ce au “luat la bord” o cantitate mai mare sau mai mica de nitrati si nitriti in Suedia, Colorado (SUA), Finlanda si provincia Yorkshire din Anglia. V-am speriat? Nu cred ca trebuie sa devenim paranoici peste noapte, dar eu mi-as lua unele masuri de precautie acum ca tot stiu ca e posibil asa ceva.

Rolul deficitului de zinc in aparitia diabetului de tip 1 a fost investigat pornind de la observatia ca o substanta numita aloxan si care este folosita in mod curent pentru a determina aparitia diabetului de tip 1 la soricei isi exercita efectul “criminal” prin reducerea nivelului de zinc liber. Adica soriceii raman fara zinc si fac diabet de tip 1. S-a analizat continutul in zinc din apa de baut din Devon si Cornwall din Anglia si s-a descoperit ca in zonele in care zincul (si se pare ca si magneziul) era intr-o cantitate mai mare diabetul de tip 1 era mai rar.

Mai sunt multe ipoteze interesante care asteapta confirmare prin studii populationale si pe care poate le voi prezenta cand vor fi considerate macar “partial dovedite”.

In final trebuie sa facem cateva precizari. Nu orice diabet tratat cu insulina este diabet de tip 1. Exemple de diabet altul decat de tip 1 si care se trateaza cu insulina sunt de exemplu diabetul gestational si diabetul de tip 2 (in anumite situatii). Atunci cand se cunoste cu siguranta cauza unei boli se spune care este aceasta in 1-2 fraze, iar cand nu se stie care este cauza se spune ceva de genul “este o cauza multifactoriala…” si se prezinta cateva pagini. Pana nu o sa vedeti o afirmatie pe 1-2 fraze sa stiti ca nu s-a descoperit cauza diabetului de tip 1 sau de orice tip ar fi el.

http://www.diabetzaharat.ro

Posted in: Uncategorized