Alimente alcaline si acide – Hiperaciditatea si efectul ei nociv asupra sanatatii

Posted on July 30, 2010

0


Alimente alcaline si acide – Hiperaciditatea si efectul ei nociv asupra sanatatii

Alimente alcaline şi acide

Hiperaciditatea şi efectul ei nociv

asupra sănătăţii

* Dintre alimentele care generează aciditate, grupa cerealelor şi a leguminoaselor constuie o parte importantă din piramida alimentaţiei. Ele se recomandă a fi consumate împreună cu alimente alcaline pentru a realiza un echilibru în digestie.

Majoritatea fructelor au o reacţie chimică acidă în laborator, dar nu acelaşi lucru se petrece în corpul uman, pentru că în realitate ele devin alcaline prin metabolizare. În schimb mierea şi zahărul sunt alcaline, dar din cauza conţinutului mare de glucide formează acizi.

Hiperaciditatea

O stare prelungită de oboseală, uneori până la epuizare, poate fi semnul unor deficienţe sau maladii de natură foarte diferită. Este ştiut că lipsa de vitamine, de fier sau alte minerale, schimbările de vreme sau lipsa luminii dătătoare de energie pot avea drept consecinţă o stare de oboseală. Dar şi apneea ce însoţeşte sforăitul din timpul somnului duce la o epuizare în timpul zilei. Mai puţin cunoscut este faptul că şi o sinuzită cronică este însoţită de oboseală sau că, la femei, o epuizare de durată poate anunţa un infarct miocardic. Dar oboseala mai poate avea o cauză cât se poate de neaşteptată.

“Ploaia acidă a făcut vâlvă în urmă cu câţiva ani, omul acid va face în viitor”. Afirmaţia îi aparţine publicistului Norbert Treutwein, autorul cărţii “Hiperaciditate – bolnav fără motiv”, susţinător al teoriei după care, datorită unei hiperacidităţi cronice, omul nu numai că este lipsit de vlagă şi morocănos, dar îşi distruge cu totul sănătatea. Autorul crede că migrenele şi reumatismul, cancerul, infarctul miocardic şi diabetul, psihozele şi nevrozele sunt întotdeauna însoţite de o aciditate crescută.

La orice adult sănătos sunt în funcţie mecanisme de reglare, care stabilesc un echilibru între conţinutul acid şi cel bazic din organism. La pacienţii cu acidoză (creşterea acidităţii şi reducerea rezervei alcaline din sânge) este vorba într-adevăr de o stare patologică. Pe baza valorii pH se poate stabili cât de acid sau cât de bazic este sângele, dar şi urina. Pe o scală de la 1 până la 14, punctul de neutralitate se află la 7. Sângele nostru are valori pH de 7,35 până la 7,45, este aşadar uşor bazic. Valorile din urină pot oscila între 4 la oamenii foarte bolnavi şi 8 la sugari. În general, starea de boală este asociată cu acizii, starea de sănătate cu bazele şi mineralele alcaline. Dat fiind că rinichii contribuie la eliminarea acizilor, la oamenii mai în vârstă, la care funcţia renală începe să fie îngrădită, hiperaciditatea este o problemă serioasă. Îmbătrânirea – se mai spune – nu este nimic altceva decât intoxicarea continuă cu depunerile acide, pe care organismul nu mai reuşeşte să le neutralizeze.

1.      pH-ul digestiv

În funcţie de alimentele consumate şi de secreţiile digestive, pH-ul poate varia aici de la 2 (acidul clorhidric din stomac), pâna la 9 (sucul pancreatic). Dintre toate sistemele de pH amintite sistemul digestiv se dezechilibrează cel mai uşor şi de aceea el reprezintă o cheie în menţinerea sănătăţii. Într-un mod similar Ayurveda consideră focul digestiv Agni drept cheia sănătăţii şi a bolii. De aceea vom acorda un spaţiu mai larg alimentaţiei.

2.      pH-ul sângelui şi limfei

Prin cele aproximativ 5 l de sânge şi 2 l de limfă, aceste lichide drenează şi hrănesc restul de aproximativ 60-70 de kg de ţesuturi ale unui adult. De aceea au rol de tampon pentru păstrarea unei acidităţi normale în ţesuturi.

3.      pH-ul ţesuturilor

La cei sănătoşi ţesuturile au un pH apropiat de cel al sângelui, dar la cei bolnavi, care semnalează dureri reumatice, migrene, la cei obezi, cu diabet, boli cardiovasculare sau cancer, pH-ul ţesuturilor este cu siguranţă acid. Spre deosebire de sânge care trebuie să-şi păstreze un pH constant, ţesuturile pot fi convertite în adevărate rezervoare ale rezidurilor acide (grăsime în exces, calculi,  excerscenţe osoase sau tumori). Unele ţesuturi cum ar fi oasele şi muşchii pot fi spoliate de rezerva de minerale alcaline, acest fapt conducând la osteoporoză, dureri ale coloanei vertebrale şi spasmofilie. Acest sistem al ţesuturilor corporale necesită un timp mai îndelungat pentru a se echilibra, de aceea primele săptămâni de tratament sunt destinate transformărilor ce au loc în ţesuturi, fără să apară neapărat rezultate vizibile cum ar fi scăderea în greutate sau dizolvarea calculilor.

4.      pH-ul urinei şi al transpiraţiei

Are rol de supapă de control asupra pH-ului sanguin şi de aceea poate varia între valorile de 4.5 şi 8. Majoritatea oamenilor în condiţiile alimentaţiei actuale au un pH cuprins între 5-6. Cei vegetarieni au un pH urinar uşor mai alcalin, cuprins între 5.8-7.

Cu cât urina e mai acidă, sângele şi ţesuturile sunt mai acide. În anumite faze ale bolilor pH-ul urinar poate fi alcalin dar ţesuturile să fie acide, acest fapt datorându-se unor blocaje în sistemul excretor, fie datorită faptului că reziduurile acide sunt profund legate în ţesuturi şi nu pot fi dizolvate uşor, ci doar prin tratament adecvat.

Cauzele hiperacidităţii:

1.      Dieta acidă (explicată pe larg în tabelul anterior).

2.      Emoţii negative

3.      Alimente incompatibile. Chiar şi cele mai alcaline alimente pot genera aciditate dacă sunt consumate împreună cu alimente incompatibile. De exemplu alimentele care conţin glucide au nevoie de sucuri digestive alcaline în timp ce proteinele se digeră la un pH acid.

Reguli pentru a asigura compatibilitatea alimentară şi a evita aciditatea:

§          Fructele se mănâncă înainte de masă cu cel puţin 30 de minute sau constituie o masă separată

§          Dulciurile nu se manâncă după mâncare

§          Laptele este un aliment complex şi greu de digerat. Trebuie băut cald şi eventual condimentat. Este bine să nu fie combinat cu nici un alt aliment

§          Nu se bea apă rece la masă sau după masă, ci doar apă fierbinte

Vezi şi capitolul „Compatibilităţi alimentare” din cartea „Ghid de alimentaţie sănătoasă” Dr. Ovidiu Chiş

Alimentaţia şi stilul de viaţă

Echilibrul între rezervele de acizi şi de baze din corp depinde de modul nostru de viaţă. Stresul, lipsa de mişcare, o alimentaţie greşită, fumatul, consumul de alcool şi de cafea, cresc aciditatea din organism. Consecinţele caracteristice ale unei hiperacidităţi de durată sunt tulburări digestive, slăbirea sistemului imunitar, afectări ale coloanei vertebrale, gută, reumatism sau sclerozări ale arterelor. Cu hiperaciditatea sunt puse în legătură şi perturbările vegetative, cum ar fi migrenele sau aritmiile funcţionale.

Pentru a nu se ajunge la pragul de la care hiperaciditatea devine un factor extrem de nociv pentru organism, pot fi luate o serie de măsuri preventive. Se înţelege că rolul esenţial în asigurarea echilibrului revine unei alimentaţii sănătoase. Pentru fiecare aliment luat în parte există o proporţie diferită de componente cu efect acid şi cu efect bazic.

Sunt cunoscute însă grupele de alimente care acţionează într-un sens sau altul:

Aproape toate legumele în special cele proaspete sunt alcaline şi echilibrează aciditatea excesivă.

Alimentele care conţin multe minerale bazice sunt salatele, fructele şi legumele, mai cu seamă ceapa, cartofii, morcovii.

Efect bazic slab au iaurtul, fructele uscate, ciupercile şi leguminoasele în păstaie. Efect acid slab au brânza de vaci, smântâna, pâinea integrală şi familia nucilor. Hiperaciditate provoacă mai cu seamă carnea, inclusiv mezelurile şi dulciurile, alcoolul şi cafeaua. Dar şi ouăle, brânza şi produsele făinoase.

Trebuie reţinut faptul că în copilărie organismul reuşeşte mai uşor să se echilibreze după consumul de dulciuri şi carne, deşi copiii cresc mai sănătoşi fără să le mănânce, dar odată cu înaintarea în vârstă, consumul lor trebuie tot mai mult redus. Benefică pentru eliminarea surplusului de aciditate este transpiraţia, de exemplu în sauna. Sunt de asemeni recomandate înotul şi mersul pe bicicletă. Mineralele naturale extrase din cochilii, coajă de ou, alge şi săruri marine, în special calciu, vitamina D, zinc, cupru şi magneziu sunt recomandate în curele pentru alcalinizarea corpului.

Alimentele bogate în sulfuri, cloruri, azotaţi şi fosfaţi au un efect acidifiant. Proteinele animale sunt bogate în astfel de substanţe. Mineralele alcaline ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu neutralizează aciditatea. Aceste elemente se găsesc din abundenţă în alimentele vegetale. Corpul stochează aceste minerale în oase şi le eliberează atunci când trebuie să echilibreze pH-ul sanguin. Când datorită consumului repetat de alimente acide sau poluate chimic dar şi a îmbătrânirii ţesuturilor, corpul îşi epuizează rezervele vitale de minerale şi apare starea de acidoză.

Acidoza este cauza majorităţii bolilor la omul modern. Atunci când se instalează în ţesuturile corporale, acest fenomen are loc în ordinea de hrănire a ţesuturilor.

http://www.scritube.com

Posted in: Uncategorized