Boala hipertensiva -cresterea tensiunii arteriale

Posted on April 23, 2010

0


Boala hipertensivă (hipertensiunea sau creşterea tensiunii arteriale) apare, în majoritatea cazurilor, la persoanele în vârstă de 20-55 de ani şi foarte rar la cei mai tineri; de obicei creşterea tensiunii arteriale la persoanele de până la 20 de ani este provocată de diverse cauze: dereglarea funcţionării rinichilor şi afluxului renal de sânge, îngustarea arterelor şi altele.

Dacă nu faceţi parte din categoria acestor bolnavi tineri, atunci, după toate probabilităţile, tensiunea dumneavoastră crescută nu este rezultatul unor schimbări structurale ale vaselor-sangvine sau ale rinichilor. Este clar că suferiţi de aşa numita hipertensiune esenţială, adică creşterea tensiunii arteriale fără cauze evidente.

Însă în ultimul timp, graţie tehnologiilor medicale de ultimă oră, care permit cercetarea la nivele microscopic şi submicroscopic, cauzele care stau la baza apariţiei hipertensiunii esenţiale au devenit mult mai evidente.

În cazul unora, motivul creşterii tensiunii arteriale poate fi nivelul înalt de adrenalină produsă în urma stresului, fapt ce provoacă creşterea tensiunii pentru o anumită perioadă, pentru ca apoi să revină la normal. În alte cazuri, hipertensiunea esenţială poate fi o consecinţă a secreţiei crescute a unei neuropeptide, cum este angiotensina II, care provoacă îngustarea vaselor sangvine.

În unele situaţii rinichii devin inapţi să elimine din organism surplusul de sodiu, ceea ce are drept consecinţă acumularea în organism a cantităţilor mari de lichid şi, prin urmare, hipertensiunea. Cauza ce împiedică eliminarea surplusului de sodiu poate fi nivelul înalt de insulină în sânge, fapt care, la rândul său, este iarăşi o cauză a creşterii tensiunii arteriale la majoritatea persoanelor.

Există, de asemenea, o serie de factori exogeni, care sporesc riscul îmbolnăvirilor de hipertensiune: fumatul, abuzul de alcool, administrarea estrogenului, vitaminei E, obezitatea (din cauza creşterii nivelului insulinei) şi altele. Este cunoscut faptul că exerciţiile fizice şi reducerea masei corporale contribuie la coborârea tensiunii arteriale. Dar să vedem cum ne pot ajuta în acest caz vitaminele şi microelementele.

Se pare că cel mai important factor care contribuie la reducerea tensiunii arteriale este alimentaţia corectă şi echilibrată, care presupune o cantitate suficientă de proteine ale produselor slabe, un conţinut minim de zahăr, polizaharide rafinate şi grăsimi, cantităţi importante de produse fibroase, fructe şi legume neprelucrate termic.

Dieta tradiţională care este recomandată în cazul hipertensiunii şi care conţine mulţi carbohidraţi compuşi, puţină sare şi puţine grăsimi, deseori nu are efectul dorit; în prezent, chiar şi literatura medicală consideră această dietă ca fiind nesigură. Motivul pentru care această dietă nu are efectul scontat este simplu: majoritatea covârşitoare a bolnavilor de hipertensiune au secreţia insulinei mărită.

Dieta respectivă, cu un conţinut bogat în polizaharide (carbohidraţi compuşi, care nu sunt altceva decât amidon şi fibre), nu face decât să agraveze problemele generate de dezechilibrul insulinei. Informaţii suplimentare în privinţa dietei şi a tensiunii arteriale crescute sunt date în continuare.

Prezenţa în organism a acizilor graşi esenţiali este o premisă pentru menţinerea nivelului normal al tensiunii arteriale, graţie participării lor la sintetizarea prostaglandinelor „bune” şi „rele”. O anumită cantitate de prostaglandine „rele” provoacă dezvoltarea hipertensiunii, în timp ce o cantitate mare de prostaglandine „bune” reduce tensiunea arterială. Includerea în alimentaţie a unei cantităţi mici de predecesori ai eicosanoidelor va avea un efect pozitiv asupra organismului dumneavoastră.

Pentru obţinerea unor rezultate bune, mai întâi este necesară echilibrarea macrocomponenţilor de bază în alimentaţie; apoi poate fi începută administrarea amestecului de acid linoleic şi untură de peşte în proporţia 1:4. Poliena conţine deja acidul linoleic şi untura de peşte în proporţia necesară.

Dacă acest preparat vă este inaccesibil, puteţi utiliza în calitate de sursă a acidului linoleic uleiul enoteric, pe care îl puteţi procura în magazinele de produse naturiste, şi untura de peşte. Întrucât acestea nu sunt forme pure, dozarea poate fi diferită. Puteţi, de asemenea, utiliza un amestec din ulei enoteric, untură de peşte şi vitamina E.

În atenţia bolnavilor de diabet: uneori untura de peşte poate influenţa nivelul zahărului în sânge. Din această cauză, este necesară verificarea atentă a nivelului zahărului în timpul administrării preparatului, iar în caz de necesitate stopaţi tratamentul.

Deficitul vitaminei A poate contribui la evoluţia hipertensiunii. Întrucât organismul are capacitatea de a acumula o oarecare cantitate de vitamina A, dacă probele sângelui nu au depistat carenţa ei nu este necesară administrarea suplimentară a vitaminei. Puteţi, însă, înlocui vitamina A cu beta-caroten. În organism beta-carotenul se va transforma, în funcţie de necesităţi, în vitamina A.

Insuficienţa vitaminei C poate contribui la creşterea tensiunii arteriale, în timp ce administrarea ei suplimentară vă va ajuta să evitaţi aceasta.

Vitamina D influenţează procesele asimilării calciului, care, la rândul său, contribuie la reducerea tensiunii arteriale. Întrucât organismul are o bună capacitatea de asimilare a vitaminei D, administrarea cu regularitate a cantităţilor suplimentare poate avea drept consecinţă acumularea ei şi poate deveni cauza unor noi probleme. Organismul are capacitatea de a sintetiza vitamina D în cantităţi mari în timpul expunerii pielii la razele solare: o perioadă de 30 de minute zilnic va fi suficientă. Mai mult decât atât, vitamina D se foloseşte în mod tradiţional în calitate de supliment în diferite lactate. Oricare dintre sursele propuse vă poate ajuta să completaţi deficitul ei, care influenţează negativ procesul asimilării calciului în organism.

În cazul consumului insuficient de calciu creşte probabilitatea apariţiei hipertensiunii. Administrarea suplimentară a unor cantităţi mari de calciu va avea, în acest caz, un efect pozitiv. Este importantă menţinerea proporţiei corecte (2:1) între calciu şi fosfor.

Magneziul contribuie la reducerea tonusului vascular, dilatarea vaselor sangvine şi, în consecinţă, la reducerea tensiunii arteriale. Insuficienţa magneziului provoacă dereglarea echilibrului calciului în celulele musculaturii netede, din care sunt formaţi pereţii vaselor sangvine. Aceasta duce la îngustarea sau la spasmul vaselor şi, în consecinţă, tensiunea arterială creşte brusc. Acelaşi lucru se întâmplă când introduceţi un dop în capătul unui furtun sau, pur şi simplu, strângeţi furtunul cu mâna: în cazul îngustării diametrului viteza fluxului de apă creşte brusc.

Insuficienţa potasiului poate provoca creşterea tensiunii arteriale, iar deficitul calciului şi magneziului amplifică acest efect negativ. Dacă suferiţi de hipertensiune şi administraţi preparate diuretice, precum hidroclorotiazidul, lazexul sau bamexul, riscaţi să ajungeţi la un deficit de potasiu, căci aceste preparate contribuie la eliminarea lui prin urină.

Dacă medicul v-a prescris diuretice, a căror administrare necesită un consum suplimentar de potasiu, el vă va recomanda şi administrarea acestui mineral. Nivelul potasiului în organism, însă, se poate reduce chiar şi în cazul când nu administraţi diuretice. Vă sfătuim să consumaţi cu regularitate produse cu conţinut bogat în potasiu: broccoli, roşii, citrice şi banane. De asemenea, puteţi procura preparatul sanasol, care conţine săruri de potasiu.

Puteţi folosi acest preparat la pregătirea alimentelor, ca o sursă suplimentară de potasiu. Administrarea zilnică a gluconatului de potasiu (99 mg), de asemenea, va contribui la creşterea nivelului lui în organism.

Consumul alcoolului în cantităţi exagerate provoacă creşterea tensiunii arteriale. Dacă stopaţi consumul alcoolului, nivelul tensiunii arteriale coboară rapid, pe parcursul unei săptămâni, iar uneori chiar şi în 24 de ore. Reduceţi drastic consumul băuturilor alcoolice, până la un pahar de bere pe zi.

Deoarece sub acţiunea cofeinei are loc creşterea bruscă a tensiunii arteriale (îndeosebi la bărbaţii, predispuşi evoluţiei hipertensive), este nedorit consumul excesiv al produselor cu conţinut de cofeină: cafea, ceai, ciocolată. Tensiunea arterială creşte, din cauza cofeinei. pentru o perioadă scurtă, apoi coboară până la nivelul obişnuit.

O ceaşcă-două de cafea sau ceai nu vor crea probleme; dacă însă consumul de cafea este mai mare, ar fi bine să-l limitaţi. Dacă beţi permanent cantităţi mari de cafea sau ceai, reducerea consumului trebuie să se facă treptat, pentru a preveni somnolenţa şi durerile de cap care apar în cazul reducerii bruşte a cantităţii de cofeină consumate.

Pe parcursul unei perioade destul de îndelungate, medicii au recomandat bolnavilor de hipertensiune limitarea cantităţii de sodiu (sarea). Însă rezultatele cercetărilor medicale contemporane demonstrează că numai reducerea cantităţii de sare are un efect neînsemnat dacă nu aveţi grijă concomitent şi de asigurarea echilibrului calciului, magneziului şi potasiului. Întrucât organismul menţine echilibrul acestor elemente, consumul sodiului nu mai este un factor care influenţează tensiunea arterială, cu condiţia funcţionării normale a rinichilor.

Vă înşelaţi dacă credeţi că dieta fără sare este unicul lucru necesar în tratamentul hipertensiunii. Nu vă recomandăm să exageraţi în ceea ce priveşte consumul sării, dar nici nu vă recomandăm căutarea produselor cu conţinut mic de sare, dacă, bineînţeles, nu aveţi probleme cu rinichii şi dacă medicul nu v-a dat indicaţii contrare. O cantitate mică de sare nu va influenţa negativ nivelul tensiunii arteriale, dacă veţi respecta cerinţele de bază ale dietei indicate mai sus.

Feriţi-vă de obezitate. Majoritatea persoanelor cu surplus de greutate suferă de hipertensiune, din cauză că, după toate probabilităţile, secreţia crescută a insulinei, care contribuie la acumularea grăsimilor în organism, provoacă şi creşterea tensiunii arteriale. În acest caz ambii factori pot fi simptome ale unei alte maladii grave: hiperinsulinemia. Începeţi cu combaterea surplusului de greutate şi a grăsimilor din organism.

Componenţii de bază ai unei astfel de diete sunt: 45% proteine din produse slabe (îndeosebi carnea de pasăre, peştele, carnea de viţel şi albuşul de ou), 35% carbohidraţi neamidonoformi (îndeosebi zarzavaturi şi puţine fructe); 20% grăsimi polinesaturate, cum sunt uleiurile de măsline şi de floarea-soarelui şi 10% grăsimi de origine animală. Excludeţi din consum zahărul şi amidonul pur, precum şi toate produsele la prepararea cărora au fost utilizate acestea.

Reduceţi consumul cărnii roşii şi al gălbenuşului de ou, întrucât ambele produse conţin cantităţi mari de acid arahidonic – predecesorul prostaglandinelor „rele”, care provoacă îngustarea vaselor sangvine şi creşterea tensiunii arteriale. Consumaţi carnea roşie nu mai des decât o dată pe săptămână şi nu mai mult de un gălbenuş de ou pe zi (albuşul de ou este compus numai din proteine şi nu conţine absolut deloc acid arahidonic).

http://www.sanatatea.com/

Posted in: complicatii