Gestionarea stresului – Ganditi pozitiv!

Posted on December 26, 2009

0


Gestionarea stresului

În experienţele de laborator, coerenţa permite creierului să fie mai rapid şi mai precis. În viaţa de zi cu zi, resimţim acest lucru ca pe o stare în care ideile curg firesc şi fără efort. Găsim repede cuvintele potrivite pentru a exprima ce vrem să spunem. Gesturile noastre sînt mai sigure şi mai eficiente. Este, de asemenea, o stare în care ne adaptăm mai uşor la tot felul de situaţii neprevăzute. Fiziologia noastră este echilibrată, receptivă la mediu şi capabilă de a găsi soluţii în funcţie de nevoile care apar.

Prin urmare, coerenţa nu este o stare de relaxare în sensul tradiţional al termenului. Ea nu presupune un mediu înconjurător static sau calm. Dimpotrivă, în starea de coerenţă avem un control mai bun asupra lumii exterioare. Mai mult decît atît, în această stare ne confruntăm direct cu circumstanţele exterioare, însă este vorba de o confruntare armonioasă, lipsită de ostilitate.

Un studiu efectuat pe copii de cinci ani ai căror părinţi erau divorţaţi a permis unui grup de cercetători din Seattle să demonstreze importanţa echilibrului fiziologic al acestor copii pentru evoluţia lor ulterioară. După trei ani de la efectuarea studiului, copiii a căror variabilitate cardiacă era mai ridicată înaintea divorţului – cei mai apţi de a intra în starea de coerenţă – erau cel mai puţin afectaţi de destrămarea familiei lor. Tot ei erau cei care îşi păstraseră în cea mai mare măsură capacităţile afective, de cooperare cu ceilalţi şi de concentrare asupra studiului.

Celeste mi-a explicat foarte clar cum se folosea de coerenţa ritmului cardiac. La nouă ani, era îngrozită de ideea de a se muta la altă şcoală. Cu cîteva săptămîni înainte de reînceperea cursurilor, îşi rodea unghiile, refuza să se joace cu sora ei mai mică şi se trezea de mai multe ori pe noapte. Întrebată ce o determina să-şi roadă unghiile, a răspuns fără ezitare: “Mă gîndesc la şcoala cea nouă.” Celeste a învăţat extrem de repede, aşa cum se întîmplă adesea cu copiii, să-şi controleze ritmul inimii prin concentrare. Cîteva zile mai tîrziu, mi-a povestit că se integrase foarte bine în noul colectiv: “Cînd sînt stresată, intru în inima mea şi vorbesc cu mica zînă care e acolo, înăuntru. Îmi spune că totul va fi bine şi, uneori, îmi spune chiar ce trebuie să spun sau să fac.” Zîmbeam ascultînd-o. Nu ne-ar plăcea şi nouă să avem o mică zînă care să fie mereu alături de noi?

Noţiunea de coerenţă cardiacă şi faptul că o putem deprinde cu uşurinţă contrazic toate ideile emise despre gestionarea stresului. Stresul cronic provoacă anxietate şi depresie. Are, de asemenea, efecte negative asupra corpului: insomnie, riduri, hipertensiune, palpitaţii, dureri de spate, afecţiuni ale pielii şi digestive, infecţii cronice, sterilitate, impotenţă. În cele din urmă, stresul cronic afectează relaţiile sociale şi performanţele profesionale producînd iritabilitate, incapacitatea de a-i asculta pe cei din jur, scăderea capacităţii de concentrare, izolarea şi pierderea spiritului de echipă. Aceste simptome sînt tipice pentru ceea ce se numeşte surmenaj. Termenul se poate referi fie la muncă, fie la o relaţie afectivă în care ne simţim prinşi ca într-o capcană şi care ne goleşte de energie. Aflaţi într-o asemenea situaţie, oamenii reacţionează cel mai frecvent concentrîndu-şi atenţia asupra unor condiţii externe şi îşi spun: “Dacă aş putea schimba situaţia, m-aş simţi mult mai bine din punct de vedere psihic, iar organismul ar funcţiona şi el mai bine.” Între timp, strîngem din dinţi, aşteptăm următorul sfîrşit de săptămînă sau vacanţa şi visăm la zilele mai bune “care vor veni”. Totul va fi bine “cînd îmi voi termina studiile…, cînd voi găsi alt serviciu…, cînd copiii vor pleca de acasă…, cînd îmi voi părăsi soţul…” şi aşa mai departe. Din nefericire, de cele mai multe ori, nu se întîmplă aşa. Aflaţi într-o situaţie nouă, constatăm că vechile probleme sînt pe cale să iasă din nou la suprafaţă; astfel că, pentru a scăpa de stres, nu ne rămîne decît să visăm la o grădină edenică, aflată undeva mai încolo pe drumul nostru, poate la următoarea răscruce. Adesea urmărim această himeră pînă la sfîrşitul zilelor…

Cercetările cu privire la efectele benefice ale coerenţei cardiace au condus la o concluzie radical diferită: problema trebuie abordată din direcţia opusă. În loc să ne străduim la nesfîrşit să obţinem condiţiile externe ideale, trebuie să începem prin a controla interiorul, fiziologia noastră. Reducînd haosul fiziologic şi sporind coerenţa la maximum ne simţim automat mai bine. În acest mod, ne îmbunătăţim relaţiile cu ceilalţi, concentrarea şi performanţele. Treptat, circumstanţele ideale după care alergam neîncetat încep să apară de la sine; dar acest fenomen e aproape un efect derivat, un beneficiu secundar al coerenţei. Din clipa în care am ajuns să ne controlăm fiinţa interioară, ceea ce se întîmplă în exterior are un impact mai mic asupra noastră.

Programul de calculator care măsoară coerenţa ritmului cardiac e utilizat în cercetarea sistemului inimă-creier. El poate servi şi pentru a demonstra scepticilor că inima reacţionează instantaneu la starea emoţională. În orice caz, e foarte posibil să intrăm în starea de coerenţă fără ajutorul unui computer şi să-i simţim imediat efectul binefăcător în viaţa de fiecare zi. Pentru aceasta e de ajuns să învăţăm să trăim coerenţa.

fragment:

David Servan-Schreiber

Vindecă – Inima şi raţiunea

Editura EF Publishing, 2004

Tagged:
Posted in: Uncategorized