Un ghid ajutator pentru parintii cu copii si adolescenti cu diabet zaharat

Posted on December 17, 2009

0


A avea un copil diagnosticat cu diabet este intotdeauna un soc pentru parinti. Daca nu stiti sa cooperati cu o situatie ca asta, anxietatea dv. creste. Puteti invata sa ajutati, puteti invata impreuna cum sa traiti cu diabetul, sa va adaptati si acesta va deveni o parte obisnuita a vietii in familia dv. Copilul dv. va creste si se va dezvolta la fel ca fratii si surorile lui sau ca alti copii de aceeasi varsta. Copiii cu diabet trebuie sa tina cont de regulile pentru echilibrul sanatatii lor si in acest fel vor putea sa aiba activitati obisnuite ca ceilalti copii.

Fiecare varsta are particularitatile sale in care afecteaza mai mult sau mai putin, in functie de experienta lor cu terapia diabetului. De-a lungul timpului, copiii gasesc diferite cai de impacare cu terapia lor. Unii vor gasi modalitati diferite, dupa preferintele personale, alte cai vor fi comune multor copii din acelasi stadiu de dezvoltare. In timp ce, cei mici si prescolarii deseori uita de diabet, atentia lor fiind usor de distras, un adolescent gaseste experienta diabetului sau foarte intensa, uneori devenind usor depresiv, ne spun dr. Axel Hirsch de la Dept. of Diabetes and Metabolic Disorders Bethanien Hospital Germany si Susan Woods-Buggeln de la Diabetes Centre Christian-Albrechts-University – Kiel – Germany.

Diabetul poate pune noi probleme la fiecare varsta si stadiu de dezvoltare. Daca un copil a trait bine cu diabetul sau multi ani, poate veni un timp care cauzeaza o criza si relatia lui/ei de prietenie cu aceasta boala si terapie poate pune probleme. Nu trebuie facut un bazar cu restrictiile terapiei. Acest lucru poate sa le aduca resentimente. Ei isi vor gasi calea lor de intelegere cu diabetul.

Copiii foarte mici nu pot intelege diabetul lor. Ei au inca o imagine simplificata a afectiunii lor, eventual chiar de vindecare. Intelegerea realitatii la ei este a cauzei si efectului de tip magic. Ei nu inteleg notiunea de boala cronica si nu inteleg clar viitorul. Despre diabet si terapie trebuie sa li se explice foarte simplu. Explicatiile despre terapie trebuiesc repetate mereu, iar aceasta nu trebuie discutata si negociata.

La copiii intre 6 si 10 ani, acestia au o intelegere mai exacta a ceea ce este diabetul si cum lucreaza terapia. Copilul are un rol mai activ in tratamentul sau, iar acestuia ii place uneori sa arate altora cum se poate ingriji singur.

Copiilor peste 10 ani le place sa faca lucruri in grupuri de copii cu diabet. Ei se simt in siguranta, invata multe de la altii si pot dezvolta un sens in identitatea proprie la fel ca cineva care are diabet, vor fi activi si vor stii ce vor de la viata lor.

Incercati sa aveti incredere in ei ca vor dezvolta solutii lor la aceasta varsta. Daca priviti cum interactioneaza cu grupul lui si cum se descurca cu alte responsabilitati din afara ariei diabetului, veti simti cat de mult se poate controla. Asigurati-va ca stie cum sa evite extremele metabolice si cum sa se ajute in caz de urgenta. Incercati sa gasiti un doctor pe care sa-l placa si copilul. Daca ii este teama de doctor, nu va putea sa-l ajute sa-si controleze diabetul.

La varsta pre-pubertatii si pubertatii, problema diabetului devine mai grea. Adolescentii iau lucrurile foarte in serios, trecand usor la extreme – de la independenta la anxietate. Sunt critici cu ei si sunt instabili emotionali, pierzandu-si usor increderea in sine. Este important ca ei sa lucreze la sentimentele bune si la impacarea cu ei.

Acum, afacerea diabetului a devenit o “muscatura” grea.

Adolescentii trebuie sa ia multe si noi obligatii (indatoriri).  Sunt critici si isi judeca punctele slabe, dar isi privesc cu atentie si punctele forte. Isi dezvolta opinii personale despre conventiile si stilurile comportamentale si despre ideea acceptarii generale. Isi gasesc un rol in grupul lor, incearca primii pasi spre separtia de parinti, sunt gata de a avea o relatie de prietenie romantica si sexuala.

Aceste indatoriri pot deseori conduce la nesiguranta si indispozitii. Stresul diabetului si al terapiei sunt accentuate. Acum ei devin legati de valoarea lor, corpul lor si imaginea sociala este in pericol. Adolescentii deseori vor sa tina secret diabetul lor si nu au chef sa discute despre el. Riscul complicatiilor pe termen lung pe care copiii nu le inteleg brusc, luand-o pe un nou mod de percepere.

Dr. Axel Hirsch si Susan Woods-Buggeln recomanda parintilor care au un copil sau adolescent cu diabet sa asculte problemele acestora legate de diabet si sa ofere o sanatate cu valoare de suport – nu prea mult si nu  prea putin.

Pentru adolescentii cu diabet este foarte important sa fie capabili de a lua parte la toate activitatile grupului lor, incluzand implicarea in aventuri riscante. Vor petrece serile in discoteca, experiente nefericite cu fumatul, alcoolul si probabil doguri. Ei au nevoie de o strategie de insulina flexibila (terpaia cu insulina rapida sau o pompa de insulina). Sperante nerealiste de a stabiliza controlul metabolic in timpul anilor turbulenti ai adolescentei vor da nastere la cauze de conflict si dezaprobare.

Adolescentii sunt foarte sensibili la presiune sau forta. Regulile vor fi acum restrictive la ceea ce este esential in terapie. Acestia vor gasi calea lor de a trai cu diabetul. Este important pentru adolescenti de a risca si de a-si testa limitele chiar cu diabet.

Cum evitam dificultatile?

Incearcati sa acceptati copilul asa cum este, cu punctele sale forte si cu defectele sale si nu puneti prea mult accent pe diabet in ciuda grijii dumneavoastra. Nici un copil nu poate fi protejat de toate riscurile. Copilul mereu protejat nu poate invata sa fie responsabil.

Aratati-i copilului ca el poate face ce fac si alti copii daca respecta regulile terapiei. Aceasta cale il va face sa se concentreze la ce poate sa faca si nu la ce nu poate sa faca.

Incercati sa faceti sa inteleaga terapia pe cat este posibil. Toti trebuie sa ascultam ce spun copiii nostri despre diabetul lor, cand au probleme, cand sunt suparati sau tristi, despre restrictiile zilnice. Acestea sunt sentimente normale si sunt reactii psihologice sanatoase pentru situatia lor.

Copilul are nevoie sa sa se simta confortabil. Nu va certati copilul pentru glicemii mari. Folositi-le ca pe un puzzle pe care sa-l rezolvati impreuna. Lasati-l pe copil sa ia parte la cat de multe activitati este posibil. Lasati copilul sa se implice cand informeaza alte persoane despre diabetul lui.

Cea mai buna terapie va fi intotdeauna un compromis intre un control metabolic perfect si nevoile copilului tau.

Aceasta este concluzia celor doi medici data parintilor care au copii si adolescenti cu diabet zaharat, incheind articolul cu urmatoarele puncte importante:

* Mai presus de orice, incercati sa incurajati dezvoltarea unei sanatati psihice

* Fixati cateva reguli clare pentru terapie, dar permiteti exceptii

* Ajutati copilul sa evite extremele metabolice

* Incepeti sa ajutati copilul dezvoltand propria terapie pe cat de repede este posibil

* Diminuati stresul dat de diabet in interiorul familiei

* Discutati grijile despre diabet cu copilul, dar nu prea des

* O singura hiperglicemie nu este o catastrofa, dar o oportunitate pentru a invata

Traducere si prelucrare:  A.T.

dupa un ghid pentru parinti cu copii si adolescenti cu diabet zaharat www.clinidiabet.com

Posted in: Uncategorized