Dupa secolul nutritiei, secolul exercitiului fizic

Posted on November 25, 2009

0


Din punctul de vedere al stilului de viata, cred ca secolul ar putea fi numit pe drept cuvint „secolul nutritiei”. Efectele cauzate de o alimentatie dezechilibrata sau insuficienta si de carentele vitaminice au fost probleme majore cu care s-a confruntat medicina si omenirea in general, la inceput de secol XX. Odata cu aparitia antibioticelor, bolile infectioase au incetat sa fie prima cauza de deces si in capul listei au ajuns, pe la mijlocul secolului trecut, bolile cardiovasculare, urmate de cancer si diabet. In acest context, alimentatia nesanatoasa a devenit un factor de risc marcant in trei din patru decese.

Acum, la inceput de secol XXI, cred ca cea mai mare problema de sanatate publica ce se profileaza la orizont este lipsa de activitate fizica. Sedentarismul a devenit pe nesimtite o epidemie globala care incepe sa afecteze chiar si virstele mici. Asa cum obezitatea, care era privita pina nu demult ca fiind doar un simptom, a fost declarata in ultimii ani ca fiind o boala ce afecteaza un procent insemnat al populatiei lumii, sedentarismul are toate sansele sa devina „boala secolului XXI”.

Secolul XX – un secol al marilor descoperiri in nutritie

Din punctul de vedere al alimentatiei umane, secolul XX a fost secolul marilor descoperiri majore in ceea ce priveste ghidurile de nutritie nationale sau internationale. Ceea ce a determinat ca cercetarile in domeniul nutritiei sa ia avint au fost bolile carentiale. Carentele vitaminice care au facut ravagii timp de secole au fost descifrate si s-au gasit metode eficiente de a le contracara. In prima parte a secolului XX s-au descoperit formulele chimice ale tuturor vitaminelor cunoscute si s-au inventat metode de a le produce in cantitati industriale. S-au clarificat nevoile zilnice de nutrienti: glucide, fibre alimentare, lipide, proteine, vitamine si minerale (RDA si RDI). Nutritia publica a devenit o parte integranta a sistemului sanitar si a fost incorporata in politicile sanitare nationale din aproape toate tarile lumii. Majoritatea tarilor dezvoltate au emis ghiduri de nutritie pentru populatia generala, cel mai cunoscut ghid fiind cel al SUA – piramida alimentatiei sanatoase. Nutritia a devenit parte din cultura generala a maselor, suscitind din ce in ce mai mult interesul public si ocupind intotdeauna primele pagini ale cotidianelor lumii.

O alta directie a fost trasata de studiile populationale in care s-au comparat grupuri similare de populatie din diferite tari sau din aceeasi tara pe o perioada mai lunga de timp, urmind ca la sfirsitul perioadei de studiu sa se compare datele astfel obtinute. Aceste studii au demonstrat ca exista o relatie liniara intre cantitatea de colesterol din alimentatie ( sau, mai simplu, cantitatea de alimente de origine animala consumate) si colesterolul sanguin. Daca prima creste, a doua o urmeaza. Proportional cu colesterolul sanguin creste si riscul de a face infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Alte studii populationale au stabilit atit relatia dintre dieta bogata in grasimi de origine animala si cancer sau diabet, cit si impactul unei alimentatii bazate pe alimente de origine vegetala asupra sanatatii omului, in special in ceea ce priveste prevenirea bolilor cardiovasculare, a cancerului si a diabetului.

La ora actuala sint desfasurate studii pe loturi de peste 100 000 de persoane care si-au propus sa descopere elementele fitochimice care ar putea sa ajute in tratamentul bolilor cardiovasculare, al cancerului si al diabetului. De la ignoranta inceputului de secol XX la situatia actuala s-a facut un salt colosal.

Secolul XXI si redescoperirea exercitiului fizic

Chiar daca acum, la inceput de secol XXI, nutritia cunoaste o dezvoltare fara precedent, cred ca secolul XXI va fi secolul exercitiului fizic. In primii ani ai secolului trecut mersul pe jos era o necesitate cotidiana atit la sat, cit si la oras. Majoritatea populatiei era concentrata in zonele rurale unde munca fizica implinea cu prisosinta nevoia zilnica de exercitiu. Oamenii strabateau zilnic distante de kilometri sau chiar zeci de kilometri. Astazi, in multe tari ale lumii majoritatea populatiei locuieste la oras. Multi detin masina si nu merg pe jos. Serile sint petrecute in fata televizorului. Copiii isi petrec mare parte din timpul lor liber in fata computerului si a televizorului, iar la scoala sint dusi si adusi cu masina de catre parintii lor. Strada nu mai ofera siguranta socializarii in mult gustatele si pline de actiune jocuri ale copilariei. Asa cum am mai remarcat si cu alta ocazie, specialistii in medicina sportiva au tras in ultimii doi ani semnale de alarma foarte serioase in ceea ce priveste lipsa activitatii fizice la generatiile de copii hipnotizati si imobilizati realmente de jocurile computerizate si de internet.

Civilizatia mileniului trei pare sa fie voit sedentara. Masina a fost gindita sa inlocuiasca mersul pe jos. Liftul inlocuieste mersul pe scari. Masinile din halele industriale, robotii industriali si automatizarea – toate par sa fie gindite pentru a reduce la minimum activitatea fizica umana. Intreaga economie moderna este gindita in jurul ideii economisirii miscarii si energiei, dar si a miinii de lucru. Pe de alta parte, presiunea de a produce mai mult si mai bine face ca programul de lucru sa se prelungeasca din ce in ce mai mult.

Astfel, stresul si presiunea de la locul de munca si uneori din familie reduc la zero timpul care ar putea fi destinat activitatii fizice. In aceste conditii este imperios necesar sa redescoperim exercitiul fizic. Tocmai datorita faptului ca nu avem timp si sintem stresati, dar si pentru ca specialistii preconizeaza o dublare a incidentei bolilor psihice pina in anul 2020, avem nevoie sa promovam, poate mai mult decit credeti sau cel putin in egala masura, exercitiul fizic.

Sedentarismul – o boala mai greu de diagnosticat decit deficientele nutritionale

Epidemia de sedentarism care ameninta omenirea este mai subtila si mai greu de diagnosticat decit deficientele vitaminice, de exemplu, din simplul motiv ca lipsa activitatii fizice nu are efecte atit de clare si de circumscrise, precum are lipsa (carenta) unei vitamine. O carenta de vitamina C va determina scorbutul cu simptome clare: gingii singerinde, articulatii tumefiate si inflamate, pete de culoare mai inchisa pe piele si o stare de slabiciune a musculaturii etc. Lipsa exercitiului fizic nu determina doar o anumita boala, cu simptome foarte clare si distincte, ci este implicata in aparitia multor boli si evenimente cum ar fi: cardiopatia ischemica si infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, diabetul, obezitatea, hipertensiunea, artrozele, depresia, nevrozele, cancerul in multiple forme.

Datorita multor altor factori de risc ce conduc la aparitia acestor boli, si datorita zestrei genetice a fiecaruia, contributia exercitiului fizic nu este prea evidenta si este destul de greu de masurat sau de identificat. De exemplu, in definirea factorilor de risc majori pentru aparitia cardiopatiei ischemice, lipsa exercitiului fizic (sedentarismul) a fost declarat ca factor de risc major la multi ani dupa colesterol, hipertensiune si fumat. Totusi, recuperarea in bolile cardiovasculare, obezitate sau diabet nu poate fi gindita fara activitate fizica.

In acest context va propun si va provoc pe dvs., cititorii ziarului Faclia, sa va ginditi serios la un program de exercitii fizice care sa fie incorporat in rutina zilnica.

Dr. Szentagotai T. Lorant

Posted in: Uncategorized