Teoria glicarii proteinelor

Imbatranirea constituie totalitatea modificarilor biochimice, morfologice si fiziologice ce au ca rezultat descresterea progresiva, in decursul timpului, a capacitatii functionale a organismului.


TEORIA GLICARII PROTEINELOR (sau teoria legaturilor incrucisate – cross linking) readuce in atentie reactia de glicozilare descoperita de chimistul francez Louis Maillard. Potrivit acestei teorii, un alt agent potential distructiv este glucoza; ea se leaga de proteinele din matricea extracelulara in cursul proceselor neenzimatice care poarta numele de glicare si formeaza produsi finali de glicare denumiti prescurtat AGE (advanced glycation end products). Glicarea modifica turn over-ul proteinelor care devin astfel mai rezistente la proteoliza. Se pot crea si legaturi intre macromolecule (de ex. fibre de colagen), acestea devenind mai rigide si mai putin solubile. AGE se acumuleaza in cristalin, ingroasa membranele bazale, altereaza colagenul din peretii arteriali si favorizeaza agregarea diferitelor proteine si lipoproteine.

De asemenea, reactioneaza cu ADN-ul si probabil interfereaza cu capacitatile de reparare, de replicare si transcriere. Acesti produsi decelati mai intai la diabetici au fost gasiti si in tesuturile organismelor senescente. Intrucat exista numeroase analogii intre efectele diabetului si efectele imbatranirii, diabetul este considerat tot mai mult ca un model de imbatranire accelerata.

sursa informatie

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s